Sfântul Ierarh Nicolae - chip al bunătăţii milostive

Sfântul Nicolae se numără printre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, deşi el nu a fost un mare teolog, nu a scris cărţi renumite de teologie, cum a fost cazul unui alt sfânt contemporan al său, Sfântului Atanasie cel Mare († 373). Sfântul Nicolae are un loc deosebit în sufletele credincioşilor mai ales datorită bunătăţii, blândeţii şi milostivirii sale deosebite. Totuşi, trebuie să ne amintim că Sfântul Nicolae a fost şi un apărător al dreptei credinţe la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), ceea ce arată că, pe lângă bunătatea şi milostenia sa, avea şi un simţ al adevărului mântuitor, un simţ duhovnicesc al dreptei credinţe, un „instinct al Ortodoxiei“.

În Sfântul Nicolae s-a arătat bunătatea harului Preasfintei Treimi

Sfinţii, în general, dar mai ales sfinţii milostivi, reflectă în ei lucrarea harului şi bunătatea lui Dumnezeu Cel preamilostiv, pentru că împlinesc în ei îndemnul Mântuitorului: „Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv“ (Luca 6, 36) şi „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5, 45).

Sfântul Nicolae este un chip al blândeţii şi al milosteniei, iar aceasta explică de ce este el iubit în mod aparte de credincioşi. Sfântul Nicolae este iubit mult de copii, pentru că sufletul curat de copil nu apreciază oamenii după ştiinţa lor, după rangul lor din societate, ori după averea deţinută, ci după bunătatea pe care o arată. Atât de mult îl iubesc copiii pe Sfântul Nicolae că, adesea, îl confundă cu Moş Crăciun. Totuşi, există o legătură duhovnicească între Moş Nicolae şi Moş Crăciun, pentru că sărbătoarea Sfântului Nicolae (6 decembrie) cade întotdeauna în Postul Crăciunului, în care ne pregătim pentru sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului. Moş Crăciun, de asemenea, este personificarea bunătăţii lui Dumnezeu Preamilostivul, a lui Dumnezeu Tatăl, Care „aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). Tot la fel, şi pomul de Crăciun, care a fost preluat din alte tradiţii şi încreştinat, este plin de daruri, care simbolizează multele daruri ale lui Dumnezeu Tatăl, oferite lumii în Iisus Hristos.

Milostivirea lui Dumnezeu arătată prin sfinţi, bunătatea milostivă, smerită, lipsită de orgoliu, care nu ajută ca să umilească, ci ca să înalţe, care nu ajută ca să se afirme pe sine, ci să dăruiască bucurie celorlalţi, această bunătate a lui Moş Crăciun este anticipată în Moş Nicolae ca bunătate care vine de la Preamilostivul Dumnezeu.

Luăm cu noi în viaţa veşnică lumina darurilor oferite altora

Sfântul Nicolae este un luminător al vieţii creştine, mai ales în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, când şi noi trebuie să învăţăm să răspundem cu daruri la Darul mântuirii pe care Dumnezeu ni-L trimite prin Hristos Iisus.

Să ne rugăm în această perioadă mai mult Sfântului Nicolae şi să încercăm, prin cuvânt şi faptă, să fim milostivi asemenea lui, pentru că luăm cu noi în viaţa veşnică doar atât cât am dăruit altora. Ce am adunat doar pentru noi înşine nu are semnificaţie spirituală, ci doar valoare biologică şi economică. Însă, darurile pe care le facem altora, din iubire milostivă, devin lumină în sufletul nostru şi ne fac asemănători cu Dumnezeu Cel milostiv.

Rugăm pe Sfântul Ierarh Nicolae să ne ajute şi cu rugăciunile sale, nu numai cu pilda vieţii sale, pentru că, adesea, ştim foarte bine ce ar trebui să facem, dar nu avem putere spirituală suficient de mare de a traduce în faptă ceea ce cunoaştem teoretic. De asemenea, rugăm pe Sfântul Nicolae să ocrotească pe toţi cei ce poartă numele de Nicolae, Nicoleta ori derivatele acestora!

Dorim tuturor ani mulţi şi binecuvântaţi!

† DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române